Scrisoare catre boul care mi-a taiat cauciucul

Dragul meu cacat cu ochi

Sunt sigur ca tu in mintea ta limitata nu constientizezi impilicatiile faptei tale facuta probabil pentru a impresiona vreo putulica. Sper sa ne cunoastem in viitorul cat mai apropiat pentru a te ajuta, in cel mai brutal mod cu putinta, sa vezi lumea cu alti ochi,tot ai tai dar mai umflati. Probabil ca esti vreun complexat care nu gaseste metode mai inteligente de a refula decat facand rau altora.
Oricum iti multumesc ca mi-ai transformat ziua de sambata din una care se anunta a fi linistita, in una plina de adrenalina si nervi;promit ca o sa iti intorc favorul...
Cu speranta unei intalniri cat mai grabnice,te scuip

Inocent

Stau la munca si fac nimic... Si stand asa, mintea imi zboara la copilarie,la zilele alea fara nici o grija pe lume,cand stateam la bunici la tara.Mi-e dor de serile in care ma puneam in patul cu cearceafuri reci, focul trosnind..,mirosul lemnelor care se mistuiau in soba...intunericul care era parca mai negru si mai gros decat oriunde altundeva si, care distorsiona frunzele vitei de vie ,care crestea la geam,dar care imi oferea o imagine a stelelor, mai clara si mai frumoasa, decat mi-ar oferi acum cel mai performant telescop.
Imi aduc aminte de diminetile in care ma trezeam in mirosul imbietor al mancarii gatite de bunica,mancaruri simple, dar al caror gust imi pare acum de neegalat. Cand inchid ochii , vad razele soarelui de dimineata,care intrau prin perdeaua groasa,masa de sub geam pe care erau intotdeauna ochelarii bunicului alaturi de un toc gri ,uzat de vreme,si parca simt racoarea aia de dimineata care invaluia camera si care te imbia sa mai lenevesti sub plapuma groasa.
Toate senzatiile aste mi se par unice si imposibil de retrait parte din cauza ca nu mai sunt ei,si parte pentru ca nu mai sunt eu...

Rewind

nu e opera mea, eu doar am gasit-o dar merita citita

Scene dintr-un film care nu are nevoie să mai fie turnat. Titlu provizoriu: “Mizeria prosperităţii” … nu-i bun. E deja al lui Bruckner. Căutăm alt titlu. “rewind”.


Scena 39

T. fumează în pat. E acoperit sumar cu un cearceaf. Părul de pe piept e încărunţit. Cel de pe cap a plecat de mult. Îşi mângâie burtica prosperă de om de afaceri care a dat lovitura.
- Baby, nu a fost aşa rău pentru un bătrânel de 55 de ani, nu ?
Baby tocmai a ieşit din baie. E goală. Are pe ea doar cei 21 de ani şi parfumul franţuzesc. Sânii opulenţi tremură la fiecare mişcare. Se aşează în pat lângă T. El fumează. Îşi aprinde şi ea ţigara. El îi mângâie sânul. Ea gângureşte:
- Iubi, am avut dreptate ? Cel negru era atât de plicticos, iubi. Dar setul ăsta roşu a fost mortal, nu iubi ?
- Da, baby… mortal.
- Şi tu te zgărceai pentru două sute în plus, iubi.
- Eu, baby ? Două sute ? Asta crezi tu, baby ? Dar jaguarul tău cel nou ? Şi acolo m-am zgârcit, baby ?
Ea se cuibăreşte la pieptul lui. Gângureşte.
- Nu, iubi… Iubi…
REWIND
Scena 27
T. şi Ella intră in sex shop. Domnul T. e oarecum stânjenit. Se uită in stânga şi dreapta, de parcă s-ar feri să nu dea nas în nas cu vreun cunoscut. Ella e evident în mediul ei.
- Iubi, care ?
- Cred că cel negru, baby.
Ella ţine în mâini două seturi de lenjerie “Feline”. Unul negru şi un altul roşu.
- Iubi, mie îmi place cel roşu. E cu două sute mai scump, dar…
- Nu, baby. Cel negru e ok.
- Iubi ! Dar mie îmi place cel roşu, am spus. Cel negru e de… e pentru babe. I-l poţi lua nevestei tale dacă vrei. Eu îl vreau pe cel roşu.
- Dar, baby…
- Cel roşu !
- Fie , baby. AI dreptate. Cel roşu.
REWIND
Scena 24
Sun Li plânge. Aplecată peste maşina de cusut. Într-o hală enormă. E o căldură cumplită. Aerul e irespirabil. Priveşte spre ceasul de departe, de pe perete. E abia ora 5. Mai sunt încă două ore şi se încheie schimbul ei zilnic de doisprezece ore. În hală sunt încă două sute de alte Sun Li. La fel de triste. Majoritatea mai în vârstă. Ea e cea mai tânără. Doar 15 ani. Îi e dor de acasă. De fratele ei. Chiar şi de mama sa.
- Sun Li !
Supervizorul. Domnul Chi. Privire severă. Voce studiat furioasă.
- Da, domnule !
- Poţi să plângi în afara programului. Ai fost adusă aici să munceşti.
- Da, domnule.
Cei 20 de dolari pe care îi câştigă lunar înseamnă enorm pentru ea. Şi pentru ai ei. Nu-şi poate permite să-şi piardă slujba.
- După program te prezinţi la mine.
- Da, domnule.
Ştie ce înseamnă asta. Oricum nu mai e fecioară. Oricum e prea obosită ca să îi mai pese. Şi e cald. Cumplit de cald. Încă o oră şi jumătate.
REWIND
Scena 14
O casă dărăpănată. Mizerie şi sărăcie. O singură încăpere. Opt suflete. Mama, bunica şi şase copii. Sun Li stă în picioare lângă mama sa. O frumuseţe trecută. Obosită. Înrăită.
-Domnule Tse, are doar paisprezece ani, dar e sănătoasă. Şi uitaţi-vă la ea… e frumoasă.
- Nu, nu, doamna Li. Nu mă interesează frumuseţea ei…
- Îmi puteţi spune Wa…
- Fie, Wa… eu am nevoie de fete zdravene care să muncească 12 ore pe zi. Cei de la “Feline” nu angajează orice. Dacă nu o vor eu ce fac cu ea ?
- Dar e sănătoasă, frumoasă… haideţi, domnule Tse… două sute. Două sute de dolari. Zău … şi… puteţi fi primul… ei …. bărbat.
Domnul Tse îşi aprinde o ţigară. Cu ochii mijiţi o priveşte pe Sun Li. Îi face semn să se apropie. Fata se apropie cu capul plecat, fără un cuvânt. Tse îi ridică brusc rochiţa. Îi pipăie pulpele. Sânii. Oftează.
- Fie… două sute doamna Li… Wa…
REWIND
Scena 8
T. E cu 15 ani mai tânar. În faţa lui asiaticul pirpiriu îl aşteaptă să îşi termine ţigara. T. scutură nervos scrumul de ţigară. I se adresează subalternului său fără să-l privească:
- Chang !
- Da, domnule T.
- Vreau să o dai afară.
- Am înţeles, domnule T. Pe cine ?
- Pe fata aia … de pe continent… ştii… Wa Li.
- A făcut ceva, domnule ? Ştiu că… dacă îmi permiteţi, vă plăcea într-un anume fel.
Chang are un surâs mijit în colţul buzelor. T. nu îl observă. Pentru el ăştia seamănă toţi între ei. Şi expresia lor e mereu aceiaşi. Iar femeile lor sunt… Dracu’ să-i ia pe cei de la Feline. L-au trimis tocmai aici. Încă trei luni mai are de suportat infernul de aici. Apoi oricum va pleca înapoi acasă. Oferta celor de la “Exiles” era mult mai tentantă.
- Da, a făcut. La dracu’ ! De ce pui atâtea întrebări ? A făcut, da ! A rămas borţoasă !
- Domnule ?…
În ochii lui Chang se poate citi acum întrebarea. Chiar dacă ei seamănă toţi între ei şi au mereu aceeaşi expresie.
- Da, probabil al meu… n-are nicio importanţă. O dai afară.
- Am înţeles, domnule.
REWIND
Scena 3
Doctorul a văzut multe nenorocite ca ea. Zilnic îi trec prin cabinet atâtea amărâte venite de pe continent. Şi mereu aceeaşi poveste.
- Wa Li, e fetiţă.
- Da… doctore…
- Ce nume ai să-i pui ?
- Nu ştiu… am să-l între pe tatăl ei…
- Pe tatăl ei, Wa Li ? E alb ?
- Da, domnule.
- De la fabrică ?
- Da, domnule.
- Înţeleg, Wa Li. Înţeleg. Tu ce nume ai vrea să-i pui ?
- Sun… cred… Sun Li, domnule.
REWIND
Scena 1
O hală enormă. În care muncesc peste două sute de femei. E o căldură insuportabilă. Şi un aer irespirabil. Wa Li plânge. Aplecată peste maşina de cusut. Priveşte spre ceasul de departe, de pe perete. E abia ora 5. Mai sunt încă două ore şi se încheie schimbul ei zilnic de doisprezece ore. Are doar 18 ani. Îi e dor de acasă. De fratele ei. Chiar şi de mama sa.
- Tu !
- Da, domnule T.
- Cum te numeşti ?
- Wa Li, domnule.
- Wa Li… de ce plângi, Wa Li ?
- Nu plâng, domnule.
- Nu ? Nu plângi ? Ba plângi. Văd prea bine. Dacă vrei să plângi, o faci după program. Feline nu te plăteşte să plângi.
- Da, domnule.
- După program te prezinţi la mine.
- Da, domnule.
Ştie ce înseamnă asta. Şi alte fete au fost chemate după program. Dar ea e încă fecioară. Încă. Cui îi pasă ?
The End